Nu suntem mame mai bune nici dacă alăptăm, nici dacă ne hrănim copiii cu biberonul.
Nu suntem mame mai bune nici dacă avem ajutor, nici dacă ne descurcăm singure.
Nu suntem mame mai bune nici dacă mergem la serviciu, nici dacă stăm acasă și ne ocupăm doar de familie.
Nu suntem mame mai bune nici dacă ne sacrificăm pentru toți, nici dacă alegem să ne gândim și la noi.
Nu suntem mame mai bune nici dacă suntem mereu calme, nici dacă mai ridicăm vocea uneori și apoi ne cerem iertare.
Nu suntem mame mai bune nici dacă citim toate cărțile de parenting, nici dacă ne ghidăm după instinct.
Nu suntem mame mai bune nici dacă avem casa impecabilă, nici dacă e dezordine și jucării peste tot.
Nu suntem mame mai bune nici dacă bifăm toate activitățile, nici dacă alegem uneori să nu facem nimic.
Nu suntem mame mai bune nici dacă gătim trei feluri de mâncare pe zi, nici dacă punem paste la cină.
În schimb, suntem mame bune atunci când facem totul cu sufletul împăcat, când iubim fără vină, când cerem ajutor fără rușine, când ne odihnim fără să ne simțim egoiste, când nu ne stingem pe dinăuntru ca să fim „suficient de bune” pe dinafară.
Nu suntem mame mai bune nici dacă rezistăm până la epuizare, nici dacă ne oprim la timp și spunem „azi mi-e prea greu”.
Echilibrul este cheia, nu epuizarea, dragi mămici. Copiii noștri nu au nevoie de mame perfecte. Au nevoie de mame vii, întregi și prezente.
Asta e suficient. Asta e iubire.
