Nu te pierde pe tine, dragă mamă…
În toată graba asta de a fi totul pentru toți, ai uitat, puțin câte puțin, să mai fii și pentru tine.
Te-ai împărțit în mii de bucăți: în mânuțe mici care te trag de mânecă, în nopți nedormite, în griji pe care nu le vede nimeni, în liste care nu se termină niciodată.
Și undeva… pe drum, ai rămas tu.
Nu din neglijență. Nu pentru că nu ți-ar păsa.
Ci pentru că iubești atât de mult, încât ai pus totul înaintea ta.
Dar ascultă-mă puțin…
Copiii tăi nu au nevoie de o mamă perfectă. Au nevoie de tine. De tine întreagă. De tine vie. De tine care mai zâmbește fără motiv, care mai respiră, care mai are grijă și de sufletul ei.
Pentru că o mamă care se pierde pe ea, în timp, se va simți goală pe dinăuntru. Și nu pentru că nu are pentru cine trăi, ci pentru că a uitat cum e să trăiască și pentru ea.
Nu e egoism să te oprești uneori. Nu e greșit să spui „am nevoie de puțin timp”.
Nu e lipsă de iubire dacă te alegi și pe tine, din când în când.
E echilibru. E sănătate. E viață. E normalitate.
Dragă mamă, nu trebuie să te regăsești într-o zi mare, într-un moment spectaculos.
Începe cu puțin: cu o cafea băută în liniște, cu o plimbare fără grabă, cu un gând bun spus ție însăți. Cu un vis la care lucrezi zilnic câte puțin.
Nu te pierde pe tine în timp ce îi crești pe ei.
Pentru că într-o zi, când vor crește, nu vor avea nevoie doar de mama care le-a oferit tot…
Vor avea nevoie să vadă femeia care a știut să rămână.
