Nu-ți minți copilul, nici măcar “pentru binele lui”
Toți părinții vor să-și protejeze copiii. Din dorința de a-i feri de suferință sau de a evita o criză de nervi, uneori aleg minciuni aparent inofensive.
Dar copilul tău nu uită. Și mai ales, învață din comportamentul tău.
Gândește-te la aceste situații:
Îi spui că pleci “doar un pic”, dar în realitate lipsești ore întregi. Prima dată plânge, apoi încetează. Nu pentru că înțelege, ci pentru că învață că promisiunile nu sunt de încredere.
Îi promiți că la doctor “nu o să-l doară”, iar el simte durerea injecției. Data viitoare va avea și mai multă frică – nu doar de ac, ci și de tine, pentru că l-ai trădat.
Îi spui că “nu ai bani” pentru o jucărie, dar apoi cumperi altceva pentru tine. Învăță că adevărul e flexibil și că minciuna poate fi folosită pentru a evita discuțiile dificile.
Ce învață copilul când îl minți?
Că nu se poate baza pe tine – iar asta afectează relația voastră pe termen lung.
Că minciuna e acceptabilă – și o va folosi și el în relațiile cu tine și cu alții.
Că nu trebuie să spună ce simte – dacă tu îi ascunzi adevărul, de ce ar avea el încredere să-ți spună ce-l doare?
Vrei un copil sincer? Atunci fii primul care îi spune adevărul.
În loc de “nu te doare”, spune: “S-ar putea să doară puțin, dar sunt lângă tine.”
În loc de “revin imediat”, spune: “Mami pleacă și se întoarce după somnul tău de prânz.”
În loc de “nu am bani”, spune: “Azi nu alegem să cumpărăm această jucărie.”
Copiii înțeleg mai mult decât credem. Ei nu au nevoie de minciuni ca să fie fericiți, ci de părinți care să le fie ghizi de încredere în lume.
Dacă și tu crezi că adevărul e cea mai bună lecție pe care i-o poți oferi copilului tău, dă mai departe acest mesaj!
