Nu uita de tine, mămico…
Nu uita că înainte să fii mama tuturor, ai fost și ești un om cu vise, cu dorințe, cu emoții și cu propriul suflet.
Nu uita de femeia din tine. De lucrurile care îți aduc liniște. De pasiunile tale. De visurile pe care le-ai pus pe pauză pentru că ai avut grijă de toți ceilalți.
Știu…
Uneori zilele trec atât de repede încât abia mai apuci să respiri. Între haine, teme, vase, griji și liste nesfârșite, ajungi să te lași pe tine ultima.
Dar un copil nu are nevoie de o mamă perfectă. Are nevoie de o mamă vie. De o mamă care mai zâmbește. Care mai speră.
Care mai visează. Care nu se pierde pe ea însăși încercând să-i salveze pe toți ceilalți.
Nu te simți vinovată că îți dorești și ceva pentru tine. Nu este egoism. Este sănătate sufletească.
Pentru că atunci când mama se stinge încet în interior… întreaga casă simte.
Iar când mama începe din nou să trăiască, să se iubească și să creadă în ea… lumina aceea ajunge la toți.
Așa că nu uita de tine, mămico. Nu renunța la visele tale. Copiii tăi au nevoie să vadă nu doar cât i-ai iubit pe ei… ci și cât de frumos ai știut să te ridici și să trăiești.
