„Pe vremea noastră, fericirea nu încăpea într-o cutie.
Nu avea ecran, nici baterii. Era timpul.
Eram fericiți dacă mama ne lăsa puțin mai mult la joacă, dacă se făcea seară și nu ne chema încă în casă, dacă mai prindeam o tură de râs, de fugă, de copilărie.
Atât ne trebuia ca să simțim că avem totul.”
Fragment din cartea © “COPILĂRIA MEA”, urmează să fie publicată.


