Pentru mame, începutul grădiniței este mai greu decât pentru copil…
Parcă ieri era un bebeluș, iar azi poartă ghiozdănelul în spate și pășește cu emoții către o nouă lume.
Îți vine să-l strângi în brațe și să oprești timpul, să-l mai ții o clipă în siguranța copilăriei mici, acolo unde mângâierea ta era tot universul lui. Îți spui că e prea mic, că încă nu e pregătit… dar, de fapt, tu ești cea care nu e pregătită să-l vezi crescând.
Îl privești cum intră pe ușa grădiniței și în ochii lui vezi curaj amestecat cu teamă. În ochii tăi, însă, sunt lacrimi de dor. Știi că fiecare pas pe care îl face fără tine e un pas spre independența lui.
Și chiar dacă inima ta se frânge un pic în fiecare dimineață, sufletul ți se umple de mândrie. Pentru că îl vezi cum crește, cum devine, zi după zi, omulețul pe care l-ai visat atunci când l-ai strâns pentru prima dată la piept.
Emoțiile din inima ta sunt infinite când îi cumperi primul ghiozdănel și îl așezi pe spate.
E un ghiozdănel mic, dar pentru tine poartă o greutate uriașă – toate lacrimile, toate nopțile nedormite, toate speranțele pe care le-ai pus în copilul tău.
Îl privești în oglindă și parcă nu-ți vine să crezi: ieri se agăța de tine să facă primii pași, iar azi pășește singur către o lume nouă.
Și în acel moment îți dai seama că ghiozdănelul nu e doar un obiect… e începutul drumului lui.
Pentru el e o aventură. Pentru tine e dovada că timpul trece prea repede și că, fără să-ți dai seama, îți crește în fața ochilor…
