Societatea către mama ce poartă în pântece bebelușul:
Ești atât de frumoasă!
Îți stă bine însărcinată!
Cum ai reacționat când ai aflat de sarcină?
Cum duci sarcina?
Îți este greu?
Te simți rău?
Ai nevoie de ajutor?
Ți-e poftă de ceva?
Societatea către mamă după ce a născut:
Ce te plângi atât?
Ți-ai dorit copil, acum asumă-ți rolul de mamă fără să te văicărești...
Eee, eu am crescut 4-5 copii și nu m-am plâns la nimeni.
Pe timpul meu...
Ce obosită și nepieptănată ești...
Ai tricoul mereu murdar, mai spală-te și tu!
Ești leneșă, nu faci nimic toată ziua. Doar stai acasă cu copilul, ce-i așa greu?
Aceasta este gura lumii!
Rapidă să judece, dar oarbă la durere.
Grăbită să pună etichete, dar incapabilă să vadă lupta din spatele cearcănelor și al hainelor pătate.
O mamă nu are nevoie de judecăți.
Are nevoie de sprijin. De răbdare. De o mână întinsă și un cuvânt bun.
Pentru că uneori, și ea are nevoie să fie ținută în brațe… chiar dacă acum ține un copil în ale ei.
Să fim mai blânzi cu mamele.
Să le vedem cu inima, nu doar cu ochii.
Să le ascultăm, nu doar să le analizăm.
Căci ele duc pe umeri nu doar un copil, ci o lume întreagă.
articol de suflet
