Uneori am nevoie de tine mai mult decât
ai tu nevoie de mine, copilul meu drag…
Sunt zile în care mă simt atât de obosită, atât de descurajată, copleșită și frustrată de tot, încât îmi vine să mă întind lângă tine și să închid ochii pentru o clipă, în timp ce tu îmi mângâi părul cu degețelele tale mici.
Îmbrățișarea ta e medicament pentru inima mea, singurul leac care-mi alină sufletul. De atâtea ori simt că mă prăbușesc în fața responsabilităților și a greutăților, dar e de-ajuns să-ți privesc zâmbetul, să-ți ating obrăjorii cu un pupic, și parcă lumea se așază din nou la locul ei…
Tu ești, fără îndoială, ființa care mă cunoaște cel mai bine. Mi-ai ascultat bătăile inimii timp de nouă luni. Te-am iubit fără să te cunosc, te-am dorit mai presus de orice… Căci tu m-ai învățat, cu adevărat, ce înseamnă să iubești.
Îți mulțumesc că m-ai ales să-ți fiu mamă. Îți mulțumesc pentru toată lumina pe care ai adus-o în viața mea.
Poate că nu voi fi mereu perfectă, dar te voi iubi mereu cu o iubire care nu obosește niciodată, chiar și în cele mai grele zile.
Pentru că tu ești începutul meu din nou, în fiecare zi.
Tu ești acasă.
Tu ești miracolul meu.
