“Va veni o zi când copiii noștri nu vor mai avea vocea noastră să-i liniștească, nici brațele noastre să-i strângă la piept.
Vor avea doar fotografiile pe care le vor privi cu dor. Atât…
Nu vor mai simți mirosul tău familiar, nu-ți vor mai auzi râsul, nici pașii prin casă.
Le va rămâne o imagine o clipă înghețată în timp.
De aceea, nu te ascunde. Nu fugi de cameră doar pentru că nu te simți suficient de „bine” în ziua aceea.
Copiii tăi nu vor privi poza căutând riduri, kilograme în plus sau părul nepieptănat.
Vor căuta acolo chipul care i-a iubit fără măsură.
Privirea care i-a mângâiat.
Zâmbetul care le-a luminat copilăria.
Vor căuta mama care a fost acolo, mereu.
Vor căuta tatăl care i-a învățat să creadă în ei.
Vor căuta iubirea, sprijinul, căldura.
Fă parte din amintirile lor, nu doar din faptele de care poate își vor aminti vag.
Fii prezent în poze, chiar și atunci când nu te simți pregătit.
Pentru că într-o zi, acele poze vor fi tot ce le-a rămas. Cele mai de preț amintiri…
Și în ele vor regăsi acasă.”
