Voi ați observat că hăinuțele de fetițe sunt din ce în ce mai mulate, la pantaloni, doar evazați, și tricouri cât mai scurte….
Ce se încearcă oare cu această nouă modă?
Caut o pereche de pantaloni normali pentru fetița mea de un an de zile… azi am găsit, dar când am ajuns la casa de marcat, pe ecran scria că sunt de băieți.
Am întrebat-o pe casieră dacă sunt de băieți, de ce i-am găsit la fetițe, iar ea mi-a spus:
„Să știți că nu sunteți singura care cumpără de la băieți pentru fetițe, pentru că ce primim la fetițe sunt doar foarte mulate pe șolduri și strânse la burtă, evazate și tricouri scurte… sincer, nici eu nu înțeleg moda asta la fetițe atât de mici…”
Așa că am plecat acasă cu o pereche de pantaloni de băieți, pentru că m-am săturat să caut…
La 7 ani, un copil nu are nevoie să meargă la școală cu pantaloni evazați la –10 grade dimineața sau cu tricou scurt primăvara/vara. La școală se poartă o cămașă frumos călcată, un sarafan sau pantaloni normali, nu colanți.
Eu înțeleg moda, dar nu știu ce se încearcă cu aceste „tendințe”.
Să nu mai vorbim de copii de 8–9–10 ani cu blugi rupți, lanțuri care atârnă, haine care arată ca miniaturi de adult…
Azi îi îmbrăcăm „la modă” și mâine ne așteptăm să fie oameni serioși.
Dar copilăria nu e un podium de modă.
Copilăria e despre joacă, confort, libertate de mișcare, genunchi juliți, burtici pline după masă, haine care țin de cald și nu apasă, nu strâng, nu expun.
Nu, nu e despre a fi „înapoiată”. Îmi îmbrac copiii frumos, elegant și potrivit vârstei lor.
E despre a întreba de ce ștergem granița dintre copil și adult, maturizăm și forțăm creșterea pe corpuri fragile și gingașe de copii care încă învață ce e lumea.
Un copil nu are nevoie să fie „cool”.
Are nevoie să fie copil. Iar asta nu are de-a face cu moda.
Și dacă pentru asta trebuie să cumpăr pantaloni „de băieți” pentru fetița mea, o voi face fără nicio ezitare.
Pentru că rolul meu nu e să urmez tendințe, ci să o protejez.
Mame, voi ce ați observat?
Ați mai pățit?
