Astăzi, tot mai des, am impresia că unii copii au atât de multe lucruri, încât aproape nimic nu mai este prețios pentru ei. Primesc, folosesc puțin, strică și cer altceva. Iar noi ne grăbim să înlocuim, uneori fără să mai discutăm despre ce s-a întâmplat.
Când eram copil, o pereche de adidași îmi ajungea mai mulți ani. Aveam grijă să nu îi murdăresc și încercam să îi păstrez cât mai bine. Nu exista gândul că, dacă îi stric astăzi, mâine voi primi automat alții.
Acum văd copii care vin de la școală cu hainele mâzgălite, cu adidașii rupți după numai o săptămână, care își aruncă ghiozdanul pe unde apucă. Și mă întreb dacă le mai explicăm că lucrurile acelea înseamnă muncă, timp și bani. Că cineva s-a trezit dimineața și a muncit ca ei să le aibă.
Desigur, copiii trebuie să se joace. Se murdăresc, cad, agață o haină sau strică ceva din greșeală. Nu putem transforma fiecare pată într-o ceartă. Dar putem să-i învățăm diferența dintre un accident și nepăsarea cu care își tratează, zi de zi, lucrurile.
Uneori spunem: „Lasă, îi cumpăr alții.” Și poate că ne permitem. Totuși, ce învață copilul dacă înlocuim imediat orice obiect stricat, fără să-i cerem să aibă grijă de el? Când mai descoperă că un lucru poate fi curățat, reparat și folosit în continuare?
Aș vrea să îi învățăm să-și pună ghiozdanul la loc, să-și îngrijească încălțămintea și să nu mâzgălească intenționat hainele. Dacă murdăresc ceva, pot participa la curățare, potrivit vârstei. Dacă strică, putem vedea împreună ce se mai poate repara. Fără umilire și fără să le reproșăm cât ne costă să-i creștem, dar cu responsabilitate.
Și contează exemplul nostru. Dacă noi aruncăm lucruri încă bune doar pentru că ne-am plictisit de ele, va fi greu să le cerem copiilor să le prețuiască pe ale lor.
Nu îmi doresc să le lipsească ceea ce au nevoie. Îmi doresc să înțeleagă că posibilitatea de a cumpăra ceva nou nu anulează grija pentru ceea ce avem deja.
Recunoștința se vede și în gesturi mici: într-o carte păstrată întreagă, într-un ghiozdan așezat la loc, într-o pereche de adidași curățată pentru a doua zi. Aceste deprinderi au nevoie de îndrumarea noastră, repetată cu răbdare.
Le cumpărăm multe lucruri din iubire. Tot din iubire, să îi învățăm să aibă grijă de ele.
(Fragment din cartea “Le-am dat tot”, disponibilă în curând)
