Atunci când mă vezi disciplinându-mi copilul, fie că suntem în parc, la magazin sau pe stradă, te rog să nu intervii încercând să-l distragi sau să te holbezi ca și cum nu ai mai văzut niciodată un copil furios sau o mamă care își face datoria. Ce fac eu se numește educație, iar acest proces este între mine și copilul meu. Nu este treaba ta să te bagi, pentru că nu cunoști dinamica noastră și nici lecțiile pe care încerc să i le transmit.
Este un proces care cere răbdare și consistență. Nu încerc să-l opresc din a-și exprima emoțiile, ci îl ajut să înțeleagă limitele și să învețe cum să gestioneze frustrările. Intervenția ta, chiar și bine intenționată, poate deruta copilul și poate să submineze efortul de a-l învăța lecții importante despre responsabilitate și comportament.
Fiecare părinte are o cale diferită de a-și educa copilul, dar respectul și înțelegerea din partea celorlalți sunt esențiale.
Copiii trebuie să învețe despre limite, consecințe și cum să-și gestioneze emoțiile – iar asta nu se întâmplă prin distrageri. Așadar, data viitoare când vezi un părinte disciplinându-și copilul, oferă respect și înțelegere, nu te băga și nici nu judeca.
Uneori, cel mai mare ajutor este să oferi un zâmbet de încurajare sau pur și simplu să-ți vezi de treburile tale.
Urmărește și:
