Hei, Moșule,
Această scrisoare te va speria sau te va amuza, căci vine din partea unei mame, deci tu alegi cum s-o tratezi.
Măcar ție pot să-ți spun că „vreau și eu ceva”. De când sunt mamă, numai de la mine se cer lucruri.
Te rog, Moșule, să aduci familiei mele, din sacul tău fermecat, puțină înțelepciune, ca dimineața, când se dau jos din pat, să nu-l lase nearanjat… Să-i zici, te rog, soțului că nu mi-a spus, când eram mireasă, că trebuie să strâng ciorapii aruncați prin casă…
Aș vrea să-mi aduci o baghetă magică, care să mă ajute ca, în același timp, să fiu și la serbare, să fac o prăjitură, să calc, să merg la muncă și să pot fi liniștită măcar când merg la baie…
De o vizită pe la salon nici nu mai zic, dar nu-i nimic, mă pot ascunde când vii în casă, că de mă vezi ajungi la cardiolog pe masă… Doar a fost Ajunul Crăciunului și trebuia să pregătesc totul.
Sper să nu-mi rupi scrisoarea. Glumesc, Moșule, familia mea e cea mai mare binecuvântare! Chiar dacă uneori e greu, nu aș schimba nimic. Ah! Poate doar niște reguli cu ai mei…
Dar totuși nu m-aș supăra dacă o noapte întreagă de somn mi-ai da.
Am vrut doar să te înveselesc puțin.
