Inima unei mame arde de dor în fiecare secundă când nu este lângă copilașii ei.
Chiar și o plecare scurtă, până la magazin, e mult pentru ea.
Simte golul în suflet imediat ce se desparte de ei, oricât de puțin ar fi.
Doare atât de tare…
se simte în respirație, în nodul din gât, în acea sufocare tăcută.
E un dor care nu are cuvinte, doar lacrimi ascunse și gânduri fugite spre casă.
O mamă nu este niciodată cu totul liniștită când nu-i are aproape.
Chiar dacă râde sau vorbește cu alții, înăuntru, o parte din ea lipsește.
E dorul care apasă, dorul care frânge, dorul care iubește mai presus de sine.
Pentru că o mamă trăiește cu adevărat doar când e lângă copiii ei.
Tot restul e doar așteptare.
