Lasă-l pe copil să se joace liber.
Copilăria nu e o listă cu activități bifate, nu e o competiție. Copiii TREBUIE să se joace liberi, să experimenteze, să se joace fără să fie constant supravegheați (controlați, corectați).
Joaca e a lor. Ei comandă. Ei își imaginează. E lumea lor, în care au voie să greșească, să învețe și să încerce din nou.
Ne-am rătăcit astăzi mai mult ca niciodată. Între activități de făcut, competențe de atins încă de când copilul abia merge la grădiniță, vrem neapărat să facă și ceva extra, că așa se poartă, așa face toată lumea. Dar copilăria nu înseamnă asta!
Copilăria înseamnă joacă fără stres, fără „hai că întârziem la curs”.
Joacă în bălțile cu noroi, alergatul după un fluture, râsul acela sincer care nu are nevoie de niciun motiv.
Și poate… aici ar trebui să ne oprim o clipă.
Să ne uităm la ei. Să înțelegem că nu au nevoie de mai mult.
Nu au nevoie de program încărcat. Nu au nevoie să fie mereu „mai buni”. Nu au nevoie să fie comparați.
Au nevoie de timp. De libertate. De copilărie.
Pentru că anii aceștia nu se mai întorc. Și nu vor ține minte câte cursuri au făcut… Vor ține minte dacă au fost lăsați să fie copii.
Lasă-l să sară în bălți. Lasă-l să se murdărească. Lasă-l să râdă fără motiv.
Pentru că, acolo în joacă, crește cu adevărat.
