Nu, mama nu este vinovată pentru tot răul care
i se întâmplă copilului!
Nu mai învinovățiți mamele pentru orice lucru ce nu merge bine – e o povară mult prea grea pentru umerii lor.
Cei care le acuză cel mai des sunt, paradoxal, tocmai cei care ar trebui să le sprijine: cunoștințe, femei fără copii sau chiar membri ai familiei…
Dacă un copil răcește, mama e de vină – sigur l-a îmbrăcat prea subțire sau, dimpotrivă, l-a înfofolit prea tare și a transpirat.
Dacă plânge des, tot mama e de vină – nu i-a făcut un program strict.
Dacă are o criză de tantrum în public, iarăși mama e de vină – că nu știe să gestioneze situația.
Dacă nu doarme noaptea, e din vina mamei – sigur a greșit ea ceva, n-a respectat rutina de somn sau l-a învățat să stea prea lipit de ea!
Dacă îl dor dințișorii, are colici, e plictisit, bolnav sau nefericit – tot mama e de vină!
Dacă ia o notă mai mică la școală sau are dificultăți la o materie – evident, e vina mamei că nu a făcut destule teme cu el…
Este, se pare, cea mai ușoară soluție: să găsești un vinovat. Și cine e mereu lângă copil? Mama!
Toți o acuză că l-a făcut dependent de ea, că l-a ținut prea aproape. Dar aș vrea să văd un tată, o bunică, o prietenă, oricine altcineva care petrece 24 de ore din 24 cu copil mic, zi de zi…
Nimeni nu e în pielea unei mame și nimeni nu are dreptul să o judece. Ea face, mereu, ceea ce crede că e mai bine pentru copilul ei.
Nu toți știu cât de ușor un copil poate să-ți testeze limitele răbdării. Nu toți știu cum e să-ți pierzi calmul în cele mai banale momente sau cât de tare te doare sufletul când copilul tău suferă.
De aceea, mamele se dedică trup și suflet – renunță, pentru o vreme, la ele însele pentru a fi alături de cei mici. Nu, nu e un sacrificiu. Așa simte o mamă că trebuie să fie. Dar uneori, au și ele nevoie de înțelegere, de sprijin, de ascultare – nu de judecată.
O mamă își asumă întreaga responsabilitate. Citește, se informează, întreabă medicul, caută soluții, face tot ce poate pentru binele copilului său.
Așa că, nu le mai judecați pe mame!
Dacă poți, ajut-o.
Dacă nu, încurajeaz-o. Spune-i că face o treabă minunată și că e cea mai bună mamă din lume pentru copilul ei.
Și dacă nici asta nu poți face, atunci măcar… nu arunca cu acuzații în ea!
