Nu vom opri violența împotriva copiilor doar condamnând-o. O vom opri atunci când vom vindeca adulții care o produc.
Imaginile cu mama din Constanța care și-a agresat fetița au revoltat o țară întreagă. Și pe bună dreptate.
Nimic nu justifică violența asupra unui copil. Nici oboseala. Nici lipsurile. Nici stresul. Nici problemele de acasă. Un copil nu trebuie să plătească niciodată pentru durerile unui adult.
Dar, după ce ne revoltăm, ar trebui să avem curajul să ne punem și întrebarea care contează cu adevărat:
Cum prevenim următorul astfel de caz?
Dacă vrem să creștem o generație de copii sănătoși emoțional, trebuie să începem prin a vindeca o generație de adulți răniți emoțional.
Adulți care duc în suflet traume din copilărie. Adulți care nu au fost ascultați niciodată. Adulți care trăiesc sub presiunea ratelor, a lipsei banilor, a grijilor și a singurătății. Adulți care nu au învățat niciodată să își gestioneze furia, pentru că nici pe ei nu i-a învățat nimeni.
Nu spun asta ca să scuz pe cineva. Spun asta pentru că, dacă ignorăm cauza, vom continua să vedem aceleași întâmplări triste.
Am mai spus-o de multe ori: educația emoțională este baza educației pentru viață.
Să ne gândim sincer.
Câți părinți își permit astăzi psihoterapie?
Câți au cinci minute de liniște într-o zi?
Câți trăiesc de la un salariu la altul, cu teama că nu vor reuși să-și plătească facturile?
Câți au simțit vreodată că îi copleșește furia și au strâns din dinți ca să nu facă un gest pe care l-ar regreta toată viața?
Mulți nu vor recunoaște niciodată. Din rușine. Din teamă. Din orgoliu.
Dar realitatea există.
Iar dacă vrem cu adevărat să protejăm copiii, nu este suficient să distribuim un filmuleț și să cerem pedepse. Legea trebuie să își urmeze cursul atunci când un copil este agresat. Însă, pe termen lung, trebuie să construim și soluții: sprijin pentru părinți, acces la consiliere psihologică, educație emoțională și comunități în care oamenii să poată cere ajutor înainte să ajungă în pragul unei explozii.
Pentru că un copil are nevoie de un părinte care să fie în siguranță și emoțional, nu doar prezent fizic.
Și poate că adevărata întrebare nu este doar „Cum pedepsim violența?”, ci și „Ce facem astăzi ca mâine să existe mai puțini copii care să treacă prin ea?”
