Stau pe plajă și mă uit la corpul meu...
Văd foarte multe schimbări, aproape că nu mă mai recunosc.
Văd vergeturile și piesa întinsă pe burtă, la fel și pe sâni și pe picioare...
Uneori schimbarea poate fi greu de acceptat, în unele zile mă privesc în oglindă și mă simt foarte tristă...
Dar apoi... Mă uitat dincolo de propriul meu corp imperfect.
Îl vedeți pe băiețelul care fuge acolo?
El e Liam!
Copilul pe care l-am creat, copilul care era în burtica mea timp de nouă luni.
Bebelușul pentru care sânii mei au produs ca prin magie lapte ca să poată crește mare! El este puiul de om care a crescut 3 kg în interiorul meu, lângă inima mea.
Cât de surprinzătoare este viața, așa-i?
Uneori trebuie doar să-ți privești copilul și să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru că dar mai mare ca acesta nu există pe pământ!
Nu contează cum s-a modificat corpul meu, contează cât de fericită este inima mea și cât de binecuvântată sunt că am devenit mamă!
Atunci când îți privești corpul imperfect, amintește-ți că ai făcut o treabă perfectă, ai adus pe lume o minune, ai dat naștere unei vieți!
_autor necunoscut
_text rescris de O mamă
_foto internet
