„Vacanța de schi”… dar pentru cine?
Se numește „vacanță de schi”. Dar adevărul este că nu toți copiii merg la schi.
Unii merg în stațiuni. Unii merg la hoteluri cu SPA. Uni urcă pe pârtie pentru prima dată.
Și alții… rămân acasă.
Dar știți ceva? Nici ei nu sunt mai puțin copii. Nici bucuria lor nu e mai mică. Pentru că „vacanța de schi” nu ar trebui să fie despre cine își permite să meargă la munte și cine nu… Ar trebui să fie despre pauză, despre familie, despre iarnă.
Când eram eu copil se numea vacanța dintre semestre. Astăzi o numesc „vacanța de schi” și, fără să își dea seama, creează frustrare între copii.
Poate că tocmai aici e frumusețea. Nici anul acesta, nici anul trecut, Dumnezeu nu i-a uitat pe copiii care nu au putut ajunge pe pârtie.
Le-a trimis zăpada acasă.
Pe străzi, în curți, în fața blocului.
Le-a dat bulgări. Le-a dat obraji roșii. Le-a dat râsete până seara târziu. Le-a dat oameni de zăpadă făcuți cu degetele înțepenite de frig.
Și uneori… exact asta rămâne în suflet.
Nu hotelul. Nu cabina de telegondolă. Ci amintirea mamei care a lăsat tot și a ieșit să construiască amintiri. Tatăl care a tras sania până a transpirat. Ceaiul fierbinte băut împreună în bucătărie, după două ore de joacă.
Vacanțele nu se măsoară în bani. Se măsoară în apropiere.
Și poate că ar trebui să ne gândim puțin la denumiri. Pentru că nu toți copiii schiază.
Dar toți copiii merită iarnă.
Iar iarna, din fericire, încă e pentru toți.
