4 februarie – Ziua Internațională a Cititului Împreună
Cititul împreună nu este despre performanță, despre câte pagini sau cât de devreme știe copilul să citească. Nici despre ce fel de cărți avem, cât de scumpe sunt.
Este despre timp valoros împreună, vocea, prezența și căldura noastră oferite în acest mod frumos copiilor noștri.
Când citim cu un copil, ne apropiem de el în cel mai firesc mod posibil. Stăm lângă el. Îl ținem aproape. Îi dăruim atenția noastră întreagă. Îi oferim nu doar o poveste, ci siguranța că suntem acolo.
Poate de aceea cititul creează o legătură atât de puternică. Pentru că, în acele momente, nu există grabă. Nu există notificări. Nu există „mai târziu”.
Există doar noi și copilul.
Tehnologia, pe de altă parte, nu este un dușman. Face parte din viața noastră și poate fi un instrument util atunci când este folosită cu măsură. Problema apare atunci când înlocuiește prezența, nu când o completează.
Când suntem prea mult în ecrane, suntem adesea doar lângă copiii noștri, nu cu ei.
Suntem în aceeași cameră, dar în lumi diferite.
Cititul nu ne cere decât să fim acolo.
Să citim cu voce tare, să răspundem la întrebări, să explicăm, să intrăm în rol, să zâmbim, să ne oprim.
Iar copiii simt asta.
Un copil care este citit nu primește doar cuvinte. Primește atenție, afecțiune, conectare. Învață să viseze. Și începe să vadă lumea cu alți ochi.
Cititul poate începe mult mai devreme decât credem. Încă din burtică. Din primele luni de viață. Dinainte ca un copil să înțeleagă cuvintele.
Bebelușii nu înțeleg povestea, dar recunosc vocea, ritmul, intonația, siguranța.
Când le citim, chiar și atunci când par prea mici, construim primele asocieri dintre voce, liniște și apropiere. Le oferim un sentiment de familiaritate și atașament care va rămâne.
De aceea, cititul timpuriu nu este despre „a învăța mai repede”, ci despre a crește mai sigur.
În acest context, este important de spus un lucru clar și asumat:
tehnologia nu este recomandată copiilor sub 2 ani. Nu pentru că ar fi „rea”, ci pentru că în această etapă de viață copilul are nevoie de interacțiune umană reală, nu de stimuli rapizi și ecrane.
Creierul copilului mic se dezvoltă prin privire, atingere, voce, relație. Nu prin imagini care curg fără răspuns emoțional.
Cititul, în schimb, oferă exact ceea ce un copil mic are nevoie: prezență, timp, conexiune.
Și poate tocmai de aceea, cititul împreună rămâne una dintre cele mai simple și mai puternice forme de apropiere dintre părinte și copil, de la primele bătăi ale inimii și până mult mai târziu, când copilul va citi singur, dar va purta cu el amintirea acelor momente.
Poate cea mai frumoasă moștenire pe care o putem lăsa copiilor noștri nu este ce le oferim material, ci dragostea pentru citit. Pentru că un copil care iubește lectura va avea mereu o lume la care să se întoarcă.
Astăzi, de Ziua Internațională a Cititului Împreună, să ne amintim un lucru simplu:
nu e nevoie de perfecțiune.
Doar de prezență.
Cititul ne apropie. Iar apropierea este darul de care copiii au cea mai mare nevoie.
Camelia Rebegea - Autor
