Nu vă temeți să spuneți NU copiilor voștri!
Într-o dimineață, ziua mea a început cu urlete puternice:
„Nu vreau la grădiniță!!” (grupa mare)
Dacă aplicam orbește teoria „își exprimă emoțiile”, fără să gândesc logic, probabil aș fi spus:
„Așa simți azi? Atunci așa facem.”
Dar nu.
Și bineînțeles, acest „NU” nu a apărut dintr-odată în educația copilului meu. A fost prezent mereu, în mod sănătos, și de aceea îl acceptă. Regulile clare și un „nu” spus la timpul lui fac parte din viața noastră.
M-am oprit o clipă și i-am spus:
- Nu ai dispoziție bună, sau ți-e somn, așa-i?
Ea îmi răspunde:
- Nu vreau să merg, mi-e somn.
Atunci i-am spus:
- Și mie mi-e somn. Hai să ne culcăm la loc amândouă. Dar dacă apoi îmi ceri să-ți cumpăr rolele pe care ți le dorești, sau să te înscriu la gimnastică… să știi că nu vom avea bani.
Face ochii mari:
- De ce?
- Pentru că astăzi nu vreau să lucrez. Mi-e somn. Hai, pune-te în pat, ne culcăm din nou…
- Nu! Vreau la grădiniță! Și tu să mergi la birou, ca să avem bani!
- Bine.
Ne-am îmbrăcat și am plecat spre grădiniță.
În mașină îi spun:
- Să știi că, de multe ori, cu toții simțim că suntem obosiți sau nu avem chef… dar în viață lucrurile nu funcționează așa. Imaginează-ți dacă domnul polițist nu ar mai vrea să meargă la serviciu, am fi în siguranță? Dacă brutarul nu ar mai coace pâine dimineața, am avea ce să mâncăm? Dacă doctorul ar decide să nu meargă la spital, s-ar mai vindeca oamenii?
Răspunsul ei m-a uimit:
- Dacă eu nu aș mai merge la grădiniță, tu nu ai mai munci, tata la fel, doamna nu ar mai veni la gradi… și eu nu aș mai deveni doctor veterinar, nu-i așa?
Da.
Trebuie să fim responsabili cu viața noastră, chiar și atunci când oboseala sau „nu am chef” ne trage înapoi.
Un „NU” spus la timp nu rănește un copil.
Îl pregătește pentru lumea în care va trăi.
Pentru că un copil nu are nevoie doar de acceptare emoțională.
Are nevoie și de limite care să-l învețe cum funcționează viața.
Mai multe despre educație, am scris în cartea „Oricine poartă în suflet O Mamă”
