„Se cresc între ei”, o afirmație periculoasă și, din păcate, atât de des întâlnită.
Frații mai mari nu sunt responsabili să aibă grijă de frații mai mici.
Sunt copii, nu părinți de rezervă.
Ei nu ar trebui să-și piardă copilăria pentru că noi, adulții, am obosit, nu avem timp sau nu știm cum să ne împărțim.
A avea un frate mai mic nu înseamnă să devii automat protector, educator sau dădacă. Înseamnă să ai un tovarăș de joacă, un confident, un prieten pe viață, nu o responsabilitate zilnică.
Un copil care are grijă de alt copil nu e „matur pentru vârsta lui”.
E doar un copil care a fost nevoit să crească prea repede.
Nu le puneți pe umeri ceea ce nu pot duce.
Lăsați-i să se bucure unii de ceilalți, nu să se epuizeze unii din cauza celorlalți.
Copiii nu se cresc între ei. Copiii trebuie crescuți de părinți.
